Natura precisă a tulburărilor de învăţare a limbajului scris la copil poate fi diagnosticată prin conjugarea a 4 mari domenii de evaluare, a căror sinteză permite stabilirea unui diagnostic specific de dislexie/ disortografie.Fiecare dintre cele 4 domenii comportă diferite teste care explorează nivelul de dezvoltare a multiplelor funcţii neuro-cognitive implicate în limbaj.Un bun diagnostic permite recomandarea unor răspunsuri reeducative şi adaptative potrivite.Este de dorit întotdeauna ca aceste bilanţuri să fie efectuate de către o echipă pluridisciplinară, având ca responsabil un medic specialist (doctor în neuropsihiatrie), care va avea misiunea de a sintetiza examenele efectuate în vederea realizării unui diagnostic .
*STRUCTURA UNEI EXAMINǍRI COMPLETE STANDARD :
> BILANŢ AL NIVELULUI INTELECTUAL> BILANŢ NEURO-PSIHOLOGIC
> BILANŢ PSIHOMOTOR
> BILANŢ LOGOPEDIC
= SINTEZA : CONCLUZII ASUPRA DIAGNOSTICULUI – PRESCRIPŢII
1 – BILANŢ AL NIVELULUI INTELECTUAL
Evaluarea capacităţilor intelectuale ale copilului, în domeniile de performanţă verbale şi non-verbale.
Testul Wisc-4 :- indice de comprehensiune verbală: similitudini - vocabular – înţelegere - informaţie – raţionament verbal
- indice de raţionament perceptiv: cuburi – identificarea conceptelor - complemente matrice – completare imagini
- indice de memorie de lucru: memoria numerelor - secvenţe de litere/ cifre - aritmetică
- indice de viteză de procesare: cod – simboluri - anulare
Nota : există de asemenea şi testele Wisc-3, Wippsi-3, şi Kaufmann - care vizează aceleaşi concluzii, recentul Wisc-4 fiind cel mai larg utilizat.
2 – BILANŢ NEURO-PSIHOLOGIC
Evaluarea funcţiilor executive şi a sub-funcţiilor care sunt instrumente fundamentale ale dezvoltării şi funcţionării limbajului scris.
Diverse teste specifice care evaluează capacităţile în ceea ce priveşte :
- atenţia vizuală / atenţia auditivă- concentrarea
- atenţia selectivă – inhibiţia
- testul Stroop
- observaţia - planificarea
- concentrarea - categorizarea – flexibilitatea
- anvergura memoriei
- funcţionarea memoriei imediate, memoriei de lucru, memoriei pe termen lung - canal auditiv/ canal vizual
- funcţia de rapel imediat/ amânat
- asocierile vizuale/ auditive
- maturitate senzorial - motrică
3 – BILANŢ PSIHOMOTOR
Evaluarea ansamblului funcţiunilor motrice care se află în legătură directă sau indirectă cu gândirea, psihologia şi funcţiile cerebrale, utilizate în elaborarea limbajului.
Diverse teste specifice care evaluează capacităţile legate de:
- schema corporală
- tonus de fond sau de bază/ tonus de acţiune
- maturitatea lateralităţii
- orientare spaţială, structurare, adaptare
- motricitate globală/ motricitate fină
- echilibru general
- ritmuri
- coordonare/ disociere bi-manuală, oculo-manuală
- grafism
4 – BILANŢ LOGOPEDIC
Evaluarea aprofundată a funcţiilor asociate cu înţelegerea, realizarea şi expresia limbajului scris (şi a limbajului oral dacă este nevoie, cu adăugarea unor bilanţuri specifice ).Diverse teste specifice care evaluează capacităţile legate de :
Limbajul oral :- lexic: producţie, înţelegere
- morfosintaxă: înţelegere, producţie
- naraţiune: producţie, înţelegere
- conştiinţă fonologică
- denominaţie rapidă
Limbajul scris :
- lectură: stăpânirea grafemelor
- lectură: înţelegere
- morfosintaxă: înţelegere: text / frază
- logatomi: propoziţii / cuvinte
- capacităţi perceptivo-motrice legate de limbaj
*OBSERVAŢII :
a) Complemente ale bilanţurilor :
- Elemente psihoafective şi sociale: la iniţiativa specialistului consultat, care prescrie bilanţurile şi sintetizează rezultatele (în Franţa cel mai adesea un medic neuro-pediatru, pediatru, neurolog, pedo-psihiatru sau un doctor neuropsiholog), se poate prescrie şi un bilanţ psihologic de personalitate sau o evaluare de factori sociali în cazul în care s-ar suspecta că problemele de această natură ar putea afecta disponibilitatea şi motivaţia copilului în procesul de învăţare. Este de asemenea important să se verifice auzul şi vederea.
- Elemente legate de şcoală: trebuie să se insiste asupra necesităţii de a integra în acest bilanţ specific pluridisciplinar observaţiile şi informaţiile provenite din şcoală. Într-adevăr, profesorul este în contact cu „modul de funcţionare” cognitivă a copilului zilnic, timp de mai multe ore. El are deci posibilitatea de a releva detalii legate de felul cum învaţă copilul aflat în situaţie şcolară. Observaţiile rezultate din şcoală pot fi transmise pe cale orală; dar este mult mai eficient dacă se redactează un formular tip adaptat, care să fie înmânat profesorului pentru a fi completat. Formularul va fi cu atât mai bogat în informaţii, cu cât profesorul va fi mai sensibilizat în legătură cu problemele legate de dislexie.
Aceste două tipuri de date pot contribui în mare măsură la clarificarea diagnosticului, şi/ sau determina necesitatea unor examinări complementare în cadrul bilanţului global, astfel încât să se poată preciza şi acele probleme care au apărut în urma observaţiei şcolare şi comportamentale. Scopul îl va reprezenta întotdeauna obţinerea unui diagnostic de CALITATE .
De acesta depinde de fapt pertinenţa recomandărilor şi orientării, inclusiv adaptările şi acţiunile concrete în domeniile psiho-afective şi de pedagogie şcolară.
b) Simplificarea bilanţurilor :
În cazul unor tulburări dislexice uşoare, specialistul care va prescrie examinările poate cere să se selecteze doar anumite părţi ale bilanţurilor, bazându-se pe propria experienţă în domeniu şi pe flerul său clinic. În toate cazurile este important să se evalueze cu atenţie bilanţurile necesare; domeniul neuro-intelectual al limbajului este alcătuit din multe funcţiuni asociate. Dacă nu le sunt reperate disfuncţionalităţile, acest lucru poate afecta semnificativ şansele de evoluţie pozitivă a copilului .
c) Integrarea neuro-psihologiei :
Unul dintre cele mai mari progrese din ultimii 25 de ani în privinţa diagnosticului şi a reeducării limbajului scris este datorat pe de o parte îmbunătăţirii instrumentelor de diagnosticare, pe de altă parte aportului preţios al neuroştiinţelor
(ramură a neuro-psihologiei), prin intermediul unor bilanţuri foarte specifice şi utile.
d) Sinteza şi prescripţiile terapeutice şi reeducative :
După terminarea examinărilor, medicul specialist referent trebuie să centralizeze concluziile diferitelor evaluări, să facă sinteza şi să ajungă la un diagnostic diferenţial (adică specific), asupra naturii tulburărilor de limbaj, originii lor neuro-funcţionale, intensitaţii lor (de exemplu: tipul dislexiei, gradul uşor/ mediu/ sever, plus alte tulburări asociate). Apoi trebuie să prescrie metodele reeducaţionale şi terapeutice care corespund domeniilor ce trebuie ameliorate şi (eventual) să definească şi ordinea în care acestea ar trebui aplicate (unele dintre funcţiuni pot fi prioritare pentru a permite un progres şi celorlate).
-----------------------------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------------------------------
Pentru orice informaţii suplimentare, vă rugăm să vă adresaţi către :
Asociatia Romana pentru Copii Dislexici - Tg.Mures - Presedinte dna Eva Bartok
Email : copiidslexici@yahoo.com Telefon : 0742-649612
Asociatia Bucuresti pentru Copii Dislexici - Presedinte Angela Ioan
Email : copiidislexicibucuresti@gmail.com Telefon : 0744-303050
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu